Cum sa nu sari cu parasuta

Parasutismul e un sport periculos, si poti sa reduci mult riscurile daca ai grija si esti atent la ceea ce faci. Lucru pe care eu il mai omit uneori, si sper ca asta sa nu ma coste in viitor.

Intr-o dimineata cu soare din Noiembrie am ajuns la clubul de parasutism si m-am trecut imediat pe manifest. Sa te treci pe 'manifest' in parasutism e ca si statul la coada. Singura diferenta e ca obiectivul cozii e sa sari din avion; iar la coada e un tip care organizeaza totul si tu ii spui sa-ti tina si tie un loc si sa te anunte cand ajungi in fata. Am fost programat pentru al 4-lea avion ce urma sa decoleze, deci mai aveam cel putin o ora de asteptat. Am inchiriat o parasuta de la club, casca si altimetru si le-am lasat deoparte in zona pentru parasute, cat sa iau micul dejun. M-am dus la bistro, am comandat micul dejun si am inceput sa mananc linistit. Cand, din hangar, s-a anuntat ca cei programati pt. avionul 4 au fost mutati la avionul 2. Am infulecat repede ce mai aveam in farfurie, am sorbit cafeaua dintr-o suflare si am pornit repede sa ma pregatesc.

Am luat parasuta de unde o lasasem, m-am echipat, am pus casca si altimetrul si am pornit spre avion. Urma sa sar cu un tip Mike, si saltul se numeste "3 secunde de decalare": Mike sare din avion, eu numar pana la 3 cat el cade in gol, apoi sar si eu si incerc sa-l prind si sa-l ating. O nimica toata pt. James Bond si Chuck Norris, dar eu nu mai facusem asta, si n-aveam nicio idee daca o sa imi iasa.

A aterizat avionul, si ne astepta sa ne imbarcam. Mike m-a intrebat daca sunt gata, a verificat echipamentul, si m-a intrebat daca sunt sigur ca e echipament de student, ca i se parea mic. Eu i-am zis ca da, pentru ca mai sarisem si inainte cu echipamentul respectiv. Era un rucsac Javelin cu dungi albastre, preferatul meu pentru marime si performanta. Ne-am urcat in avion, si inainte sa decolam mi-a zis: oricum ar merge saltul, ai trecut testul. "Just have fun!"

Am ajuns la 3200 metri, Mike a deschis usa si curentul puternic si temperatura de -10 grade a napustit in cabina. Am luat o gura adanca din aerul rece si uscat, si m-am uitat jos sa vad unde e pista. Mike a iesit pe roata avionului si a facut semn ca e gata, apoi a sarit.

Am inceput sa numar: 1... 2... 3 si am sarit si eu, urmarind gamalia de ac care era Mike, cateva sute de metri mai jos. Am dus mainile pe langa corp si am inceput caderea in gol cu 250 km/h. 10 secunde mai tarziu, eram fata in fata, el facand eforturi sa se departeze. Pana la urma l-am prins, reusisem. M-am uitat la altimetru: 5500 feet. M-am intors si am luat distanta orizontala de 150 metri. Am deshis parasuta. Cand m-am uitat sus, am ramas blocat. Parasuta era mult mai mica decat ma asteptam. Si atunci am realizat ca am luat parasuta gresita, proiectata pentru salturi de performanta.