Decameronul lui Boccaccio

Incredibil, Boccaccio descrie perfect pitzipoanca zilelor noastre înca din anul 1350.

Căci tot ce-a fost virtute, cu sfiiciune tăinuită în sufletul doamnelor de odinioară, azi se preface la noi în găteală și podoabă; iar cea care-și atârnă pe ea veșminte mai bălțate și mai înzorzonate se socotește mai vrednică de prețuirea și cinstirea semenilor ei, fără a cumpăni că și un măgar, de s-ar găsi cine să-l împopoțoneze, ar răbda pe el mai multe găteli decât oricare femeie și că, deci, nu-s nici ele mai vrednice de cinste decât e urecheatul.
Mi-e și rușine a spune, căci tot ce-i împotriva lor se întoarce și împotriva mea; înzorzonate precum sunt, boite și pestrițe, ori stau țepene ca niste stane de piatră, mute și nesimțitoare, ori, de răspund când le-întrebi, îți dai cu socoteala c-ar fi fost mai bine să tacă.
Și încă umblă a-ți dovedi că numai nevinovăția e pricina care le face să nu știe a lega o vorbă cu semenele lor sau cu barbații cumsecade, și sărăcia-n duh au botezat-o cinste, ca și cum n-ar mai fi pe lume alte femei cinstite decât acelea care nu știu să șadă de povești decât cu slujnica, cu spălătoreasa sau cu brutărița. Dacă firea ar fi rânduit cum lasa ele a crede, de bună seama într-un alt chip ar fi găsit cu cale să le scurteze ciripitul.

Fragmentul de mai sus e extras din Decameronul lui Boccaccio scris între 1350 și 1353 (ziua 1, povestea 10).

Translate the above in English

I've always wanted to blog about this, but I just couldn't find this amazing image.

In german Inter-City Express trains, there are special wagons where it is forbidden to make noise. You are not allowed to speak, you have to mute your mobile phone and be as quiet as possible. Due to the perfect isolation from the outside, these wagons are really quiet although the trains reaches speeds of over 300 km/h.
These special wagons allow you to work like magic.
My friend Kevin actually used to say that he worked better on train than in the office, during his remote visits. I agree, they are really nice :)

Global Village

This Sunday there was an international festival in the center of Bonn, somewhat like AIESEC Global Villages, where each country had a tent where it could present its food, drinks, people and cultures.

I tried Acarajé from Brazil, a kind of bread with a very good filling of vegetables and spicy sauces, then turkish and iranian tea, and then Pisco sour, a cool sweet cocktail from Peru.


Later on in the evening, we had an african dinner at the Eritrean stand, "finger-eating" a delicious spicy Injera, while surrounded by nice africans that kept asking us if we liked the food :D